Diviziunile teritoriale regionale naturale, în care au născut cele dintâi şi cele mai dense nuclee de populaţie românească, ca unităţi deosebite de viaţă socială, în care , au făcut pe Români să trăiască în trecut în autonomia unor <Ţări> şi sau autohtone, izvorâte din calităţile pământului şi din condiţii şi împrejurări istorice specifice. Acestea au fost organizări străvechi ale vieţii româneşti şi au păstrat până astăzi urmele vii ale unor moduri de viaţă cu puternice diferenţieri regionale ilustrate atât în cultura materială cât şi în organizarea vieţii sociale locale, în manifestările vieţii spirituale şi în stilul artei populare.
Cu aceleaşi însuşiri se prezintă şi golful cel mai nordic al populaţiei româneşti, care se întinde de la Oraşul Nou la Moişeni, în <Ţara Oaşului>, regiune pitorească atât ca înfăţişare geografică cât şi ca viaţă socială românească, cu trăsături care o arată ca pe una din cele mai originale <ţări> răspândite pe întreg teritoriu al României. Pe lângă unitatea geografică precis conturată, ca o insulă întinsă între înălţimile împădurite care o străjuiesc de jur împrejur, <Ţara Oaşului> cuprinde aspecte naturale care au influenţat structura vieţii economice a întregii regiuni şi au menţinut trăsături etnice deosebite, cu tipuri omeneşti care se îmbracă în acelaşi mod şi cu manifestări psihice şi sociale asemănătoare de la un sat la altul.
…O limbă de pământ înaintează spre munte în partea nord-vestică a judeţului Satu Mare. Ea este hotărnicită spre Maramureş şi Baia Mare de munţi înalţi până la 1200 metri. Într-un peisaj pitoresc aceştia sunt acoperiţi cu păduri de fag, paltin şi arţari... Zona cuprinde ca într-un golf de terase joase, uşor deschis în direcţia sud-vestică spre întinsa câmpie a Tisei, o populaţie care numără azi peste 69 000 locuitori grupaţi în 16 aşezări răspândite pe văile prea puţin conturate ale râurilor Lechincioara, Talna, Tur si afluenţii Alb şi Rău ai acestuia din urmă. Bixad, Boineşti, Călineşti, Cămărzana, Certeze, Lechinţa, Moişeni, Negreşti, Oraşul Nou, Prilog, Racşa, Remetea Oaşului, Târşolţ, Trip, Tur şi Vama...
Trebuie remarcată în primul rând frumuseţea naturală a peisajului din Ţara Oaşului, care iese în relief din multe puncte de reper posibile. Acestea pot să se refere la întreaga imagine a zonei pe care o putem cuprinde cu privirea fie din colina care domină Oraşul Nou spre nord – est, fie din cea care se înalţă de la Huta spre Maramureş când privirea noastră se orientează spre miază zi.
Dacă pătrundem în Ţara Oaşului pe linia secundară de cale ferată Satu Mare - Bixad şi ne oprim pe colina care domină Oraşul Nou, ori dacă venind dinspre Maramureş scobori pe coasta mai abruptă pe care şerpuieşte şoseaua Sighet – Satu-Mare pe vechiul drum al sării, aceeaşi panoramă încântătoare şi cuprinzătoare se desfăşoară înaintea ochilor noştri.
În vastul tablou de un verde fraged şi crud la începuturile primăverii, sau cel cu mult mai nuanţat cu pete arămii în vremea de toamnă, conturat de coline mai întunecate care se înalţă împădurite jur împrejur, observam ici şi colo siluete înalte ale turnurilor de biserici. Acestea marchează printre boschete semănarea aşezărilor omeneşti din depresiune. Arareori întrezărim printre arbori şi pomi, linia sinuoasă a unei cărări ori pete albe care indica pereţi văruiţi...
De cele mai multe ori când soarele de vară coboară spre asfinţit acoperit în răstimpuri de nori cu forme ciudate care lunecă alene spre ondularea puţin accentuată a colinelor profilate jur împrejur spre orizont, când noi privim din mijlocul depresiunii, ploaia de pulbere roş-aurie cernută din răsfrângerea repetată a razelor piezişe, se împleteşte cu reflexul verdelui intens al codrilor de fag într-o lumină de vrajă senină care ne fură şi ne odihneşte privirea cu atracţia unui incomparabil şi încântător tablou de artă ... Atunci pare că simţim cum se înalţă de pe pământ către cer complexul însuşi al vieţii în foşnetul frunzelor sub adierea mângâietoare a vântului, în murmurul melodios al undelor străvezii, care, după ce au scoborât sglobii pe coastele abrupte ale munţilor s-au potolit pe linia orizontală a depresiunii, într-o mişcare domoală şi transparentă. Liniştea cuceritoare a peisajului este străbătută de timbrul grav, cu ecou repetat şi prelung al trâmbiţelor din leme de paltin legat sub spirale din scoarţă subţire de cireş, în clinchetul tălăngilor si dangătul clopotelor de aramă... Atunci sufletul nostru este absorbit în această efuziune şi se contopeşte cu elementele naturii înţelegând mai bine cum pământul şi omul sunt aici de veacuri într-o legătură profundă, permanentă şi indescructibilă, ca o trăsătură esenţială a existenţei însăşi… Pământul din care prin truda zilnică a muncii aspre dar efectuată în cântece şi recitări de versuri cu imagini poetice, omul scoate hrana necesară zilelor sale, fiind el însuşi înfrumuseţat de spiritul milenar, creator, al acestui om. (1975)
Selectia fragmentelor de mai sus este furnizata de Dl. Stefan Haiduc